36. Fratele mai mare

― Din nou survolez faţa luminată şi este la fel; aşa cum am raportat ultima dată. Locul acesta are doar două tipuri de sol. Materialul negru pare a fi ars precum cărbunele şi prezintă un anumit tip de ţesătură, după cîte îmi pot da seama prin telescop. De fapt, îmi aduce foarte bine aminte de pîinea prăjită...
Încă nu-mi dau seama ce-i cu zona albă. Marginile îi sînt perfecte şi nu prezintă nici un detaliu de suprafaţă. Ar putea fi un lichid ― e suficient de plată pentru asta. Nu ştiu ce impresie v-aţi făcut din benzile video pe care vi le-am transmis, dar dacă vă gîndiţi la o mare de lapte îngheţat atunci aţi prins corect ideea. Să fie un gaz greu... nu, presupun că aşa ceva e imposibil. Uneori am impresia că se mişcă foarte încet: nu pot fi însă sigur...
...Mă aflu din nou deasupra zonei albe, la cea de a treia rotaţie. De această dată sper să trec mai aproape de semnul pe care l-am reperat în centrul ei atunci cînd am pătruns în sistem. Dacă calculele mele sînt corecte, ar trebui să mă apropii pînă la vreo şaptezeci şi cinci de kilometri ― orice ar fi el.
...Da, am ceva în faţă, exact acolo unde indică calculele. Apare din spatele orizontului, ca şi Saturn, în acelaşi sfert de cadran. Mă mut la telescop...
Ah! Arată ca o clădire ― complet neagră ― chiar dificil de observat. Fără ferestre său alte trăsături. Doar o lespede mare, verticală; trebuie să măsoare cel puţin un kilometru înălţime ca să fie vizibilă de la distanţa asta. Îmi aminteşte... dar fireşte că da! Este exact lucrul pe care l-aţi descoperit pe Lună! E fratele mai mare al lui TMA-1!