23. Diagnostic

― Vrei să spui că am făcut totul degeaba? întrebă Frank Poole, mai degrabă surprins decît supărat.
― Aşa se pare, replică Bowman. Unitatea e perfectă. Chiar la suprasarcină de două sute la sută nu observ nimic în neregulă.
Cei doi bărbaţi se aflau în minusculul atelier-laborator din carusel, mult mai potrivit decît hangarul capsulelor pentru examinări şi reparaţii minore. Aici nu exista pericolul să te întîlneşti cu picături fierbinţi de aliaj plutind în briză, sau să pierzi pentru totdeauna piese mici de echipament, hotărîte să intre pe o orbită proprie. Astfel de lucruri se puteau întîmplă ― şi se întîmplau ― în mediul de 0 g al hangarului.
Plăcuţa unităţii AE-35 se găsea poziţionată sub lentilele unui puternic dispozitiv de mărire, fixată într-un conector de la care porneau un mănunchi strîns de fire multicolore către dispozitivul de test, nu mai mare decît un calculator de birou. Pentru verificare nu trebuia decît să conectezi componenta, să introduci discheta corespunzătoare din biblioteca "în caz de defecţiune" şi să apeşi un buton. De obicei poziţia exactă a problemei era indicată pe un mic ecran de afişare, cu recomandările impuse de depanare.
― Încearcă şi tu, exclamă Bowman cu o voce frustrată. Poole răsuci comutatorul de suprasarcină pe x2 şi apăsă butonul de test. Simultan, pe ecran apăru mesajul: unitate OPERAŢIONALĂ.
― Presupun că am putea continua să tot mărim suprasarcina pînă să o ardem, însă asta n-ar dovedi nimic. Ce zici? spuse Poole.
― Poate că testerul intern al lui Hal a greşit.
― Mai probabil aparatul nostru-i de vină. Oricum, paza bună trece primejdia rea. E bine că am înlocuit unitatea dacă în privinţa ei există şi cel mai mic dubiu.
Bowman scoase plăcuţa din conector şi o ridică în lumină. Materialul parţial translucid era străbătut de o reţea complexă de circuite şi punctat de componente abia vizibile, astfel încît avea mai degrabă înfăţişarea unui obiect de artă abstractă.
― Nu vom risca; la urma urmelor, reprezintă legătura noastră cu Pămîntul. Am s-o cataloghez N/G şi-o voi arunca la gunoi. La întoarcere, n-au decît să-şi bată alţii capul cu ea cît vor crede de cuviinţă.
Numai că bătaia de cap avea să înceapă cu mult înainte, odată cu următoarea transmisie de pe Pămînt.
― X-ray-Delta-Unu, aici Centrul de Control, referinţă doi-unu-cinci-cinci. Se pare că avem o problemă.
Raportul vostru privitor la lipsa oricărei defecţiuni în unitatea Alpha Echo trei cinci concordă cu propriul nostru diagnostic. Defecţiunea ar putea fi asociată cu circuitele de antenă, dar în acest caz celelalte teste ar fi trebuit să o indice.
Există şi o a treia posibilitate, care ridică întrebări mult mai serioase. Aceea conform căreia computerul vostru a greşit anticipînd defecţiunea. Pe baza informaţiei de care dispun, ambele noastre triplu-zero sînt de acord cu această ipoteză. Nu constituie neapărat un motiv de alarmă, avînd în vedere sistemele de rezervă prezente, însă am dori să fiţi atenţi pe viitor la orice abateri de la funcţionarea nominală. Am mai observat o serie de neregularităţi minore în ultimele zile, dar nici una suficient de importantă pentru a întreprinde o acţiune de remediere şi în orice caz, lipsite de o periodicitate evidentă de unde să tragem anumite concluzii. Conducem o altă serie de teste pe computerele noastre şi vă vom încunoştiinţa imediat ce obţinem rezultatele. Repetăm, nu există motiv de alarmă; în cazul cel mai rău va trebui să vă deconectăm temporar computerul de bord în vederea unei analize de program, trecînd comanda unuia dintre ai noştri. Întîrzierea de timp va cauza ceva dificultăţi, dar studiile de fezabilitate indică că operaţiunea e perfect posibilă în acest stadiu al misiunii.
X-ray-Delta-Unu, aici Centrul de Control, doi-unu-cinci-şase, terminat.
Frank Poole, de cart în momentul sosirii mesajului, rămase un timp pe gînduri. Aştepta să audă un comentariu din partea lui Hal, însă computerul nu încercă să atace implicita acuzaţie. Ei bine, dacă Hal nu avea să aducă subiectul în discuţie, cu atît mai puţin n-o va face el.
Era aproape ora de dimineaţă a schimbării serviciului şi în mod normal l-ar fi aşteptat pe Bowman să i se alăture pe puntea de comandă. De astă dată sparse însă rutina şi merse în carusel.
Bowman se trezise şi îşi turna cafeaua atunci cînd Poole îi ură bună dimineaţa cu un ton puţin îngrijorat. După toate lunile petrecute în spaţiu, încă gîndeau amîndoi în termenii ciclului normal de zi şi noapte, chiar dacă zilele săptămînii le uitaseră de mult.
― Bună dimineaţa, răspunse Bowman. Cum merge?
Poole îşi pregăti la rîndul lui cafeaua.
― Destul de bine. Eşti suficient de treaz?
― Sînt. Ce s-a întîmplat?
Odată ajunşi în punctul acesta, amîndoi erau deja conştienţi că ceva nu e în ordine. O abatere oricît de mică de la rutina zilnică constituia un semn ce trebuia studiat cu atenţie.
― Mă rog, Centrul de Control tocmai ne-a aruncat o bombă în ogradă, răspunse încet Poole. Îşi coborî vocea, asemeni unui doctor nevoit să discute boala în prezenţa pacientului. Se pare că avem la bord un caz de ipohondrie.
Poate că la urma urmei Bowman nu era încă suficient de treaz, deoarece trecură mai multe clipe pînă să-şi priceapă colegul. Apoi zise:
― Ah, înţeleg. Şi ce altceva au mai spus?
― Că nu-i motiv de panică. Au spus-o de două ori, lucru care a cam stricat efectul în ceea ce mă priveşte. În plus iau în considerare o comutare temporară pe comanda terestră pînă la efectuarea unei analize de program.
Amîndoi ştiau, desigur, că Hal auzea fiecare cuvînt şi de aceea nu-şi puteau reţine frazele elaborate. Hal era în definitiv colegul lor şi nu doreau să-l pună într-o poziţie jenantă. Iar în această fază nu părea deloc necesar să discute problema în secret.
Bowman îşi termină micul dejun în tăcere, în vreme ce Poole se juca cu cana goală de cafea. Amîndoi gîndeau intens, dar nu mai era nimic de spus.
N-aveau altceva de făcut decît să aştepte următorul raport al Centrului de Control ― şi să se întrebe dacă Hal nu va aborda el însuşi subiectul. Orice s-ar fi întîmplat, atmosfera de pe navă se schimbase în mod subtil. În aer plutea o umbră de tensiune, un sentiment că, pentru prima dată, ceva ar putea da greş.
Discovery nu mai era o navă fericită.