În faţa lui, irezistibilă jucărie sclipitoare, plutea Pămîntul cu toate popoarele sale.
Se întorsese la timp. Jos, pe acel glob aglomerat, alarmele aveau să clipească pe ecrane radar, marile telescoape de observaţie aveau să cerceteze cerul ― iar istoria aşa cum o cunoscuse omul se va apropia de un hotar.
O mie de kilometri dedesubt, deveni conştient de trezirea unei aţipite încărcături a morţii, oscilînd greoaie pe orbită. Slabele energii pe care le conţinea nu constituiau o ameninţare pentru el; prefera însă un cer curat. Îşi exprimă voinţa, iar megatonele orbitale înfloriră într-o detonaţie tăcută care aduse un răsărit scurt şi fals unei jumătăţi de planetă.
Aşteptă apoi, rînduindu-şi gîndurile şi meditînd asupra puterilor sale încă netestate. Căci deşi era stăpînul lumii, nu era foarte sigur ce trebuia să facă în continuare.
Dar avea el să se gîndească la ceva.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu